Criza globală rămâne un mister. Pe cine dăm vina?

Cultura şi tradiţiile româneşti moştenite din generaţie în generaţie au fost oprite de ghiarele ascuţite ale economiei care stau încă înfipte în sufletul oricărei biruinţe de a mai lupta cu valorile conştiinţei noastre. Nu mai există nici moralitate şi nici bună voinţă. Tăria de caracter şi omenia au devenit punctele tari pentru religie. Transformăm totul într-o viziune socială şi existenţială şi aruncăm toate aceste „veniri” în cutia neagră a ştiinţei, apoi, o îmbrăcăm frumos, într-un imbold impecabil de frumos într-o acţiune revoluţionară, apoi, o sfinţim cu slave şi mulţumiri Domnului. La nivel înalt se pornesc bătălii cu entuziasm şi cu planuri bine puse la punct pentru eradicarea sărăciei, se întâlnesc, povestesc, începând fiecare, care mai de care cu discursuri, parcă stoarse din Sfânta Liturghie… Dumnezeu să mă ierte! Se întâlnesc la o sfăcârlie de pomină a evenimentului mult rezolvat! Au bătut palma şi se întorc liniştiţi acasă. Examenul de conştiinţă îl vor da în faţa Judecătorului de Sus! În faţa noastră încrederea s-a stins demult! Divorţuri. Sinucideri. Foamete. Sărăcie. Copii abandonaţi. Abandon şcolar. Presa, cu năravurile ei, titrează în continuare adevărul lansând campanii de şoc: Economia românească e lovită în plin de şocul crizei financiare globale, care afectează atât întreprinderile, cât şi bugetele administraţiilor locale.Companii mari din întreaga ţară, de care depind – cel puţin economic – comunităţile locale, dar şi combinatele siderurgice şi metalurgice, îşi anunţă rând pe rând restrângeri dramatice ale activităţilor.Peste toate acestea, zilele trecute a venit vestea scăderii ratingurilor unor oraşe mari, care îşi văd astfel din ce în ce mai reduse şansele de a obţine banii necesari continuării programelor de dezvoltare. În ultimii 47 de ani, marile economii ale lumii au trecut prin 122 de crize – care nu au durat însă decât o zecime din acest timp. Economiştii consideră că economia americană va începe să crească din nou la sfârşitul acestui an, chiar dacă foarte încet. România se află în frecvenţa impasului financiar şi social. Educaţia e în sala de operaţii. Jurnalista Melania Vergu rămâne obişnuită cu scandalul din educaţie şi răspunde liniştită întrebărilor sale, spunând că nu-i de mirare, când politicienii se poartă cum se poartă, că aceia pe care-i ţineam că apără interesul şcolii se lasă păcăliţi din nou. Interesul copiilor României este să nu mai fie cobaii experienţelor şi toanelor unui Guvern incapabil să înţeleagă ce este aceea Educaţie şi a unor sindicate nehotărâte dacă apără sau nu şcoala românească. Alţi ziarişti stau pe la colţuri cuminţi aşteptând vânătoarea de informaţii, iar Melania Vergu, conştientă de problema globală, continuă: Despre remiza oricărei discuţii dintre sindicat şi minister nu îmbunătăţeşte cu nimic, dar absolut cu nimic, situaţia actuală. N-aduce nici un leuţ în plus la bugetul sugrumat – departe mult de cei 6% ai legilor, pactelor şi tuturor strategiilor – al şcolii, aduce doar vorbe şi promisiuni. Nicio concluzie, oameni buni! Guvernul inventează în continuare soluţii, în propriul laborator. Preşedintele României face anunţuri şocante. Reduceri de personal la sistemul bugetar. Mă întreb dacă nu cumva există persoane care cunosc misterul acestei crize. Dacă e să fie adevărat, înseamnă că există vaccin. Dacă nu, repetăm o istorie în prag de evoluţie.

Revista Excelenta

Caută mai multe fişiere video ca acesta pe Educatia Excelentei